Julio Iglesias s-a nascut la Madrid, la 23 septembrie 1943, orele 14.00, în vechea maternitate madrilena de pe strada Mesón de Paredes. Este fiul cel mare al doctorului Julio Iglesias Puga si al Mariei del Rosario de la Cueva y Perignat. Si-a petrecut copilaria alaturi de fratele sau, Carlos.

Rudele din partea tatalui sunt originare din Galicia (regiune situata în nordul Spaniei). Tatal sau, doctorul Iglesias, s-a nascut la Orense, iar bunicii paterni se numeau Manuela si Ulpiano.

În ceea ce priveste rudele din partea mamei, bunicul sau, José de la Cueva, a fost un celebru ziarist andaluz, iar bunica sa se numea Dolores de Perignat Orejuela de Camporedondo.
Julio Iglesias era un sportiv excelent, fiind portar în echipa de tineret de la Real Madrid. Dorinta sa era sa ajunga fotbalist profesionist, dar nu a renuntat niciodata la Studio pentru aceasta. A urmat Dreptul, la Universitatea Complutense din Madrid.

La 20 de ani, în noaptea de 22 septembrie 1962, în timp ce se întorcea de la Majadahonda la Madrid însotit de mai multi prieteni (Enrique Clemente Criado, Tito Arroyo si Pedro Luis Iglesias), pe la 02.00 dimineata, a suferit un grav accident rutier, în urma caruia a ramas semi-paralizat mai bine de un an si jumatate. Era foarte putin probabil sa mai poata merge vreodata. Infirmierul care îl îngrijea (Eladio Magdaleno) i-a daruit o chitara. Julio petrecea ore întregi ascultând radioul si scriind poezii. Erau versuri triste, romantice, în care se întreba care este misiunea omului în viata. Pe atunci, nici nu se gândea ca avea sa devina cântaret.

A început sa cânte pentru a depasi momentele de nostalgie si tristetea care îl cuprindea când se gândea ca, dintr-un sportiv care promitea, devenise un om imobilizat la pat. A învatat treptat sa cânte la chitara, atât cât sa îsi poata pune versurile pe muzica.

Eforturile sale, dorinta de a trai si sprijinul familiei, îndeosebi al tatalui sau, care a renuntat chiar si la activitatea profesionala, mai bine de un an, pentru a-i fi alaturi în perioada de recuperare, au facut posibil un adevarat miracol: Julio a început sa mearga din nou. Pentru aceasta, au fost necesare luni de recuperare pe plajele din La Carihuela în Torremolinos (Malaga) si Benidorm (Alicante).

Dupa ce s-a vindecat, si-a reluat studiile si a plecat la Londra, pentru a învata limba engleza, mai întâi la Ramsgate si apoi la Bell's Language School, Cambridge. Uneori, la sfârsit de saptamâna, cânta într-un pub (Air Port Pub) piese celebre la acea vreme, ale lui Tom Jones, Engelbert Humperdinck, The Beatles. Acolo, la Cambridge, a cunoscut-o pe Gwendolyne Bollote, cea care avea sa îi devina prietena si care i-a inspirat una din cele mai cunoscute piese ale sale, Gwendolyne.

Julio continuat sa compuna si, într-o buna zi, a decis sa apeleze la o casa de discuri, careia i-a pus la dispozitie una din piesele pe care le compusese, pentru a fi data unui interpret. Managerul casei de discuri, dupa ce a ascultat cântecul înregistrat de Julio pe un magnetofon obisnuit si având ca acompaniament muzical doar chitara acestuia, l-a întrebat: “De ce nu o cânti chiar tu?”. Julio a raspuns: “Pentru ca eu nu sunt cântaret.”, dar în cele din urma l-au convins si astfel s-a prezentat la la binecunoscutul Festival Muzical de la Benidorm (Spania). La 17 iulie 1968, câstiga Festivalul cu celebra sa piesa La vida sigue igual (Viata îsi urmeaza cursul) si semna un contract cu Discos Columbia.

În februarie 1969 a participat la Festivalul Cerbul de Aur de la Brasov. În acelasi an a avut loc primul sau turneu în America, s-a prezentat la Festivalul Viña del Mar (Chile) si a realizat primul sau film, La vida sigue igual (Viata îsi urmeaza cursul).

S-a casatorit la 20 februarie 1971, la Toledo, cu Isabel Preysler Arrastria (Manila, 18 februarie 1951), petrecându-si luna de miere în Gran Canaria (Insulele Canare). Au împreuna trei copii: María Isabel - “Chábeli” (3 septembrie 1971, Madrid), Julio José (25 februarie 1973, Madrid) si Enrique Miguel (8 mai 1975, Madrid). În 1978, însa, s-au despartit, iar un an mai târziu au obtinut divortul.

Julio Iglesias a participat, în 1971, la Festivalul EUROVISION si la multe alte evenimente muzicale, devenind numarul 1 în întreaga lume, din Mexic pâna în Argentina si din Spania pâna în Japoina.

Tot în 1971 a înregistrat în limba japoneza cântecul Como el álamo al camino (Fidel iubirii tale), cu titllul ANATAMO URAMO. Un an mai târziu, a înregistrat primul sau album în germana. În 1975 a aparut cel dintâi album al lui Julio în limba portugheza, iar în 1978 a semnat un contract cu casa de discuri CBS Internacional si a realizat primele sale albume în franceza si italiana. De asemenea, a fost invitat sa faca parte din juriul concursului Miss Univers, în Australia.

În 1983, la Paris, lui Julio Iglesias i-a fost decernat primul si singurul Disc de Diamant oferit vreodata unui cântaret de catre Cartea Recordurilor, pentru meritul de a fi interpretul care a vândut cel mai mare numar de albume înregistrate în cel mai mare numar de limbi straine, din istoria muzicii (germana, engleza, franceza, italiana, portugheza, spaniola, tagalo - limba vorbita de zeci de milioane de locuitori din Filipine si care sta la baza limbii filipineze – si japoneza).

Din 1985, Julio Iglesias are o Stea a Celebritatii care îi poarta numele la Hollywood, fiind unul dintre putinii artisti de origine hispanica imortalizati pe Hollywood Walk of Fame.

Aceasta Stea se afla în partea de sud a Bulevardului Hollywood, între strazile Orange si Sycamore.

Julio a fost, de asemenea, omagiat de locuitorii din Miami, oras în care a locuit o perioada îndelungata. Ei i-au oferit un loc de onoare pe legendara Alee a Starurilor Latine, de pe strada nr. 8 din Miami.

Julio Iglesias are o stea dedicata lui si în Olanda, din 28 ianuarie 1991.

În 1988 a obtinut premiul Grammy® pentru Cel Mai Bun Cântaret Latin al anului 1987, datorita albumului sau Un hombre solo (Un om singur). A câstigat, de asemenea, premiul Aplauso'92, fiind desemnat artistul anului.

În 1992, la Florida, a fost numit “Spaniol Universal”, iar în Spania, “Ambasadorul Galiciei” în lume.

În 1997, Julio a primit Premiul Mónaco pentru Muzica, fiind considerat Cel Mai Bun Cântaret Latin. A fost, totodata, primul artist strain din istoria Chinei caruia i s-a decernat prestigiosul Golden Record Award, în 1995.

Julio Iglesias este cel mai popular interpret din lume. De-a lungul remarcabilei sale cariere, a vândut peste 250 de milioane de albume si a obtinut peste 2600 de discuri de platina si de aur.

Pentru Julio, orice detaliu, oricât de neînsemnat ar parea, este deosebit de important. În studioul de înregistrari, îsi pregateste cântecele nota cu nota, studiaza fiecare cuvânt, pâna când obtine efectul dorit, pâna când aude ceea ce, probabil, doar el poate auzi, dar noi toti putem simti: sunetul sufletului care vibreaza si se lasa purtat de fiorul emotiei, un sunet care poate fi obtinut doar gratie unei discipline de fier.

La 7 septembrie 1997, orele 13.34 GMT, s-a nascut cel de-al patrulea fiu al sau, Miguel Alejandro, la spitalul Mount Sinai din Miami Beach. Baietelul este rodul relatiei lui Julio cu Miranda (Miranda Johanna Maria Rinjsburger, 5 octombrie 1965, Leimuiden), o frumoasa top model de origine olandeza, pe care a cunoscut-o la Jakarta (Indonezia), la 5 decembrie 1990.

Julio nu va uita prea usor data de 8 septembrie 1997, ziua “Premiului ASCAP” (Societatea Americana a Compozitorilor, Autorilor si Publicistilor), când producatorul si compozitorul latin Emilio Estefan i-a înmânat premiul ASCAP Pied Piper Award, cea mai prestigioasa distinctie a Asociatiei de Arta. Julio este primul artist latin caruia i s-a decernat acest premiu, câstigat, de asemenea, de celebritati precum Frank Sinatra, Ella Fitzgerald si Barbra Streisand, printre altii. În plus, primarul din Miami, Joe Carollo, a decretat Ziua lui Julio Iglesias în oras.

La 3 aprilie 1999 s-a nascut cel de-al doilea copil al lui Julio si al Mirandei, pe nume Rodrigo. Doi ani mai târziu, în luna mai, cuplul a avut si doua gemene, Victoria si Cristina.

Mama cântaretului, Rosario de la Cueva, care i-a ajutat întotdeauna pe cei aflati în nevoie la parohia Corpus Christi din Miami, a decedat la 14 martie 2002, dupa o îndelungata suferinta. O luna mai târziu, Julio si fratele sau, Carlos, au prezentat un proiect de construire a unui centru social, în memoria mamei lor. În acelasi an, la 4 noiembrie, s-a deschis Centrul de Servicii Sociale Rosario de la Cueva de Iglesias, sub obladuirea parohiei Corpus Christi, pentru ajutorarea persoanelor nevoiase.

La 18 mai 2004, când Julio avea 61 de ani, s-a nascut Jaime Iglesias, cel de-al doilea frate al sau, fiul doctorului Iglesias si al Ronna Keitt.

La numai câteva zile dupa ce anuntase ca asteapta cel de-al doilea copil al sau cu Ronna, doctorul Iglesias Puga a încetat din viata subit, în dimineata zilei de 19 decembrie 2005, la 90 de ani. A fost un om de o vitalitate debordanta si o deosebita simpatie. Era alintat “Papuchi” si era foarte îndragit de toata lumea, îndeosebi de presa.

La 26 iulie 2006, în ziua în care tatal sau (Doctorul Iglesias) ar fi împlinit 91 de ani, s-a nascut Ruth, surioara lui Julio.

Julio continua sa îsi încânte admiratorii de pretutindeni. La fiecare 30 de secunde se difuzeaza o piesa de-a sa la câte un post de radio, undeva în lume, ofera concerte în nenumarate tari, iar albumele sale stabilesc noi recorduri de vânzari.

Viata artistului se desfasoara între locuinta sa din Punta Cana (Republica Dominicana), Miami (S.U.A.) si Marbella (Spania), alaturi de Miranda si de cei patru copii ai lor.
 

» sus